Blank pag...or maybe not

-Nu te grabi, spun eu. Si asa nu cred ca vor merge undeva.

Am intrat in living si m-am facut confortabil pe canapea. Avea un apartament destul de ok si spre surprinderea mea curat. Din cate stiam eu nu foarte multi tipi isi tineau locuinta atat de curata, eu unul cel putin fusesem intr-un fel fortat de mic sa fac asta astfel incat imi intrase intr-un fel in sistem. Vroiam doar ca ziua asta se termine cat mai repede, mai aveam si alte lucruri de facut.

-Numele meu e Joshua, dar poti sa-mi spui Josh. Cat despre conflict ok, considera-l incheiat. Nu , nu sunt asa cu toata lumea, doar ca raspunsul tau din timpul examenului nu a fost ceva ce am apreciat, imi place sa ma consider un tip ok dar...

Era bine ca incheiasem tot acest conflict, nu cred ca aveam chef sa ma joc de-a soarecele si pisica tot anul cu el, tinand cont ca aveam sa-l vad aproape zilnic.

-Oh, atunci scuze, spun urmandu-l. Doar ca pareai foarte convingator. Cred ca nici macar nu realizezi cand esti ironic. Si ar trebui sa te avertizez inainte, tine-te departe de profa pentru care lucrezi, crede-ma nu e bine deloc.

Hey, daca tot avea sa avem o relatie amicala, cred ca era bine maar sa-l avertizez in privinta ei. Din cate auzisem de la studentii mai mari, profa era un pic cucu dupa tipii mai tineri si chiar se culca cu unii, ce duceau la niste rezulatate oribile uneori.

M-a socat intr-un fel sa-l aud punandu-mi o intrebare atat de directa, incat timp de cateva secunde nu am stiut ce sa-i raspund. Desi eram genul de tip caruia nu-i placeau ocolisurile, nu-mi venea sa cred ca eu insumi ma aflam in situatia respectiva. Luandu-mi inima in dinti si sperand sa nu rada de mine i-am raspuns cat se poate de sincer.

-Da, s-ar putea sa vrea, dar pentru moment are pe cineva in vizor. Insa vei sti cand se va fi plictisit de persoana respectiva, i-am spus neindraznind sa ma uit in ochii lui. Cred ca ma si inrosisem un pic in momentul respectiv.

Nu cred ca i-as fi putut spune ca persoana in cauza, eram chiar eu. Realtiile cu profesorii nu erau interesante si puteau constitui un pericol pentru mine daca nu eram atent. O mica umbra mi-a brazdat un pic chipul, dar apoi a trecut, ca un nor ce se risipeste cu prima adiere a vantului.

Cred ca era ora de varf deoarece , ma simteam impins din toate partile si putea sa jur ca anumite persoane imi confundasera picioarele cu podeaua autobuzului. Dupa cateva coate si strecutrandu-ma printre anumite persoane ca printre gratii, am ajuns intr-un final langa el.

Mi-am rezemat capul de geamul rece al autobuzului si am lasat racoarea lui sa ma calmeze. Data viitoare mai bine chemam un taxi, ma ofeream si sa platesc eu costul total decat sa ma i fiu facut placinta inca odata.

-Nu, zic rasufland un pic greu, cel putin nimic serios. Dar tu?

Nu cred ca am avut timp sa procesez bine informatia, cand a venit timpul sa coboram, iar atubuzul se pare ca se umpluse mai rau decat era inainte, incat de-abia aveai loc sa mai arunci un ac. O Doamne, si prin asta are trebui sa trec eu acum, ca sa ies. N-as putea sari pe geam ceva?Ma simteam ca o papusa de carpe in bataia vantului, desi el se bagase in fata,si a fost de vreo doua ori sa-l scap din mana, si mai era sa-mi ramana si puloverul agatat de usile autobuzului. Nu cred ca voiam sa vad macar cum arat. Dupa ce am resuit sa iesim, m-am smucit un pic din mana lui di m-am asezat cu mainele pe genunchi putin aplecat, sa-mi trag rasuflarea.

-Data viitoare, spun rasufland greu, luam taxiul, fac cinste. Am incercat sa ma ridic, dar nu cred ca mai aveam vreun pic de energie. Un pic de ajutor, zic, cred ca am ramas un pic intepenit.

-Cel putin acolo nu sunt facut clatita. Si crezi ca am putea sa ne oprim un pic pe banca din fata facultatii. As vrea sa stau un pic jos.

Putin mai in fata, era o bancuta asezata sub un strajar mare si umbros, nu era nici prea aproape de intratea principala si nici prea departe de intrarea in facultate. Simteam deja cum mi se inmuiau picioarele cu fiecare pas pe care il faceam spre bancuta respectiva. Ce pot spune, spatiile inchise si aglomerate nu prea erau genul meu, puteai spune ca eram chiar un pic claustrofob.

-Nu-i nimic, nu sunt genul de tip ingust la minte. In plus nu e treaba mea ce faci in dormitor.

Era atat de bine sa stau jos, deja incepeam sa simt cum mi se reincarca bateriile. Desi nu era foarte cald, vremea era chiar placuta si deja incepeam cum simt sa motai. Daca mai stateam mult aveam sa adorm in curand, desi dormisem destul de bine seara precedenta inca imi era somn.

-Deci mergem, spun ridincandu-ma?

-Mergem.

M-am ridicat de pe banca si-am luat-o spre facultate, desi tot ce-mi doream era sa fac cale intoarsa sau macar sa motai sub copacul ala. In timp ce mergeam ma gandeam aiurea si dintr-o data parca m-a pocnit - de ce el? Era cumva reprezentant sau sef de an, ceva?

-Auzi, dar de ce te-a pus pe tine sa te ocupi?

- A da, cred ca am uitat sa mentionez asta nu? Sunt presedintele consiliului elevilor, as ca e de datoria mea sa ma ocup de anumite chestii. Incepand de acum eu voi fi ajutorul tau.

Dupa cativa pasii, am ajuns la intratrea in facultate. Bun, deci pe unde ar trebui s-o iau? Din cate am inteles intalnirea e la etajul 2 in corpul C, deci... Haa nu stiu daca va retine ceva din drum. L-am luat de mana din instinct si am inceput sa-l trag intr-un fel dupa mine. Dupa ce am intrat in facultate, am facut la dreapta mergand dealungul holului, pana am ajuns in captalul scarilor. Am urcat doua etaje, pana am iesit intr-un alt hol, dealunngul caruia am mers pana am ajuns intr-o bifurcatie, am luat pe cararea ce dadea spre dreapta, apoi am cotit spre stanga pana cand am ajuns la capatul holui ce era proiectat ca o mica camera patrata pe al carei peretii era cate o sala de clasa. I-am dat drumul la mana si arantudu-i sala din dreapta noastra i-am spus.

-Dupa tine. Cred ca ne asteapta.

Mi-am plimbat ochii prin camera si se pare ca se adunasera aproape toti profesorii. CRed ca era ceva destul de important de erau atat de multi, dar prin bordul se pare ca nu prea. M-am asezat pe scaunul gol de langa Dorian, si am incercat sa par cat mai serios posibil, si mai ales sa par ca sunt foarte atent la discursul de-l dadea decanul. Din cate am inteles , era vorba despre stabilirea noului orar, a bugetului scolii si alte cateva lucruri ce numai suportau amanare. Aproape de sfarsit, a trebuit sa tin si eu un mic discurs privind activitatea consiliului elevilor si sa expun anumite probleme ce trebuiau rezolvate.

-Deci, a fost tot pentru azi. A da, Joshua, Dorian am o mica sarcina pentru voi. As vrea a ramaneti aici sa face-ti voi bilantul noului buget al scolii si sa i-l dati apoi Doamne Eveline in cancelarie. Si da as vrea sa scrieti voi si noul orar si sa-l lasati tot acolo.

-Da, mai mereu, dar, uneori mai inveti si ceva folositor, spun eu incepand sa adun foile pentru a calcula bugetul.

Mi-am scos penarul si niste coli, apoi cu telefonul langa mine, am inceput sa fac calcule. Mereu zbura timpul cand eram adancit in munca, si parca ma rupeam intr-un fel de lume si de tot. Era ata de bine cateodata sa-ti bati capul cu munca incat toate celalte probleme se topeau in neat si ramanea doar cea din fata ta, ca un mic fluture ce trebuia alintat si ingrijit. O briza uosoa de vant mi-a zburat cateva foi dar nu le-am observat neaprat si in plus nu-mi trebuiau chiar acum.

De obicei cand ma adacneam in munca lumea intreaga din jurul meu se topea incet in neant si tot ce puteam vedea erau doar foile cu calcule. Mii de numere se plimbau prin fata, mea toate imbratisandu-se intr-un dans mirific. Mi-am ridicat ochii pentru cateva secunde si lumea a devenit din nou vizibila, parca o explozie de culori sunete si luminii ma lovea din toate partile, incat aproape ca ma luase cu amtelea.

Un parfum cu o teanta de lemn de santal mi-a ajuns in sinusuri si aproape ca uitasem ca mai eram cu cineva in camera. Se pare ca adormise iar daca nu cel putin eu nu eram destul de atent. Mi-am luat geanta si mi-am scos din ea jacheta. Ridicandu-ma dupa scaun i-am pus-o pe umerii apoi am mers sa inchid fereastra, deoarece inceupuse sa se faca un pic rocoare inauntru.

Luandu-mi un teanc nou de coli de pe o masuta alturata, m-am intor iar la locul meu de munca si am inceput sa transcriu ordonat toate acele informatii.

Nici nu observasem cand se trezise, cumva in timpul muncii ochii incepusera sa ma doara asa ca-mi pusesem ochelarii de vedere. Nu-i purtam tot timpul pentru ca nu aveam nevoie, ii puneam doar cand aveam ceva de lucru la calculator sau cand stasteam sa ma benoclez mult si bine la niste foi cu numere.

Cat timp el dormise eu reusisem sa termin toata treaba, as fi putut sa-l trezesc dar arata mai obosit decat eram eu asa ca l-am lasat sa se odihneasca. Parea atat de dulce cu parul lui ciufulit incat involuntar mi-a aparut un zambet pe fata. Desi cred ca era mai degraba zambetul unei stafii, dar eu speram sa fie totusi unul mai uman. Fara sa stiu de ce m-am aplecat spre el si l-am sarutat pe frunte. Un mic soc electric a trecut prin mine cand buzele mele reci i-au atins fruntea fierbinte.

M-am rezemat cu capul in mana de banca si i-am zis zambind.

-Arati ca un mica pisicuta ciufulita in momentul asta.

Daca vroia intradevar sa ma rasplateasca stiam ce aveam de facut. Un mic sarut fugar era tot ce aveam nevoie si era mai mult decat necesar. Nu prea eram tipul care se dadea in vant dupa cafea, tigari sau alte favoruri atat timp cat stiam ca aveam de unde sa le procur. Mi-am impachetat geaca si am pus-o in geanta poi m-am apropiat de el. L-am tras usor de pulovar apoi apropindu-ma de el mi-am lipit buzele de ale lui. Gustul amarui al cafelei inca era impregnat in pilea lor, un gust dulce amarui ce ma faceam sa-mi doresc mai mult, dar nu trebuia sa intrec limita.

I-am dat drumul, si apoi i-am spus zambind.

-Mergem? Si fac eu cinste cu taxiul sa stii.

Fiecare atingerea a lui parca lasa o urma inrosita in pielea mea. Parfumul lui ma imbata atat de rau, incat simteam cum incepeam usor sa alunec in aroma aceea dulceaga. Stiam ca daca asta ar mai fi durat mult aveam sa fiu pur si simplu inghitit de aceea putere uriasa ce o simteam asemenea unui val, ce ma tragea cu fiecare secunda in jos.

Mi-au trebuit cateva secunde bune sa-mi revin dupa ce s-a dezlipit de mine, dar parca inca ii simtea atingerea mainilor pe talia mea.

-Nu, cred ca fost de-ajuns zic trecandu-mi mana peste buze. Nu stiam ca saruti atat de bine, si un zambet imi apare in coltul gurii. Si apropo sunt bi, spun deschizand usa. Deci mergem sa ducem foile la secretariat ?

Era atat de adorabil cand era nervos. Nu stiam de ce dar tot ce-mi doream acum era sa ma joc cu el pana cand ajungeam sa ma ard. Poate eu o luasem razna, sau poate el era cel care ma facea sa devin asa. Puteam sa-l simt ca o planta ce sa infasura in jurul meu si ma intoxica cu parfumul ei. Cu cat incercam sa-mi alung din minte si din sinusuri mireasma lui cu atat o simteam revenind din ce in ce mai puternica.

Dupa cateva minute ce mi s-au parut o eternitate am ajuns intr-un final in fata secretariatului. Am intrat inauntru si i-am lasat actele, apoi iesind afara, l-am luat de o mana si l-am bagat intr-o sala inchizand usa in spatele meu.Nu-mi pasa daca avea sa ma loveasca si nici daca in curand aveam sa simt gustul de metal al sangelui in gura, dar tot ce stiam era ca mi-l doram acum. L-am lipiti cu spatele de perete si tintuindu-i mainele, sau cel putin incercand sa fac asta am inceput sa-l sarut, dandu-i cu limba peste buze si uneori muscand-o.

Privindu-l in ochi cu o privire de felina flamanda i-am soptit pe un ton cat se poate de categoric.

-O sa fi al meu, indiferent de consecinte zic, apasandu-mi iar buzele de ale lui.

Parca cineva imi turnase o galeata de apa rece in cap. Nu era bine se vede ca o luasem intr-un fel razna cu toate cele. Mai ca aveam sa ma urc pe un tip sa-l violez, sau macar sa incerc sa fac asta, asa cum cineva incercase odata sa faca cu mine. Cine ar fi crezut ca intr-o zi as fi putut sa devin un pic, sau poate mai mult ca persoana respectiva. Daca era un lucru ce mi-l promisesem mie insumi era ca nu aveam sa fortez niciodata o persoana sa faca ceva impotriva vointei ei, dar se pare ca incet incet incepeam sa alunec in jos pe panta nebuniei.

Ori incepusem sa-mi pierd mintile din cauza stresului, ori el era cel care ma facea sa vreau sa mi le pierd. Am inspirat adanc si simteam cum toate incepeau sa revina la normal.

-Nu, spun cu o voce obosita. Hai sa te duc acasa, promit sa nu ma ating de tine si nici n-o sa mai incerc sa fac ceva. Deja simteam cum oboseala cum se taraia asemena unui sarpe incet si sigur spre mine, parca ii simteam pilea slinoasa si rece incepand sa se incolaceasca in jurul meu.

-Scuze, cred ca e din cauza stresului. De obicei nu fac asta spun vazandu-i privirea neincrezatoare din ochi.

Trebuia sa ard niste aburi asa ca am sunat o tipa. Nu era genul de fata inteligenta si nici prea clinghy, asa ca aranjamentul de-l facusem mergea perfect pentru amandoi. M-am uitat la ceas si daca mergeam la ea acum, aveam destul timp sa-mi fac treaba si ma intorc si acasa. Dupa ce mi-am luat lucrurile am chemat un taxi, deoarece nu aveam chef sa ma duc cu autobuzul.

...

-Unde te duci, spune ea zambind.
-Trebuie sa plec, zic incepand sa ma imbrac. Ne mai vedem spun iesind din camera.

Deja incepeam sa ma simt mai bine, chiar imi trebuiese asta. Ma tot gandeam la el si nu stiam de ce nu mi-l puteam scoate din minte, poate din cauza ca fusese primul care ma refuzase, sau poate... Oricum nu mai conta, acum aveam capul mult mai limpede si trebuia intr-un fel sa-mi cer scuze pentru ce facusem, dau mai bine ma prefaceam ca nu se intamplase nimic. Da cred ca asta era cea mai buna solutie.

Michael, tocmai venise sa ma ia la un local numit Honey. Cica era destul de bun, iar atmosfera era placuta. Imi placea de Michael , eram prieteni de mici si intotdeauna ne ajutasem, unii oameni ziceau ca eram cateodata atat de apropiati incat eram impreuna, dar asta nu era cazul. Nu ne vazusem unul pe altul mai mult decat prieteni si in plus el avea iubit.

Eu m-am dus la o masa in timp ce el se dusese la bar sa ia niste bauturi. La o masa din stanga mea mi s-a parut ca-l zaresc pe Dorian, dar nu aveam de gand sa merg sa vad daca chiar era el. In plus venisem sa ma distrez si sa mai depan amintiri cu Michael si asa nu ne mai vazusem de mult imp.

Grozav de asta aveam nevoie, in rest totul era perfect. Speram ca micul amic lui Dorian sa incerce ceva cu Michael pentru ca lucrurile aveau sa iasa urat. Michael era de obicei genul de tip care se lasa cam dus de val, iar lumea ajungea sa profite de el, si nu era prima data cand trebuiese sa adun eu piesele. Deci o singura miscare si aveam sa ne petrecem noaptea respectiva la spital sau la politie.

Cred ca unii vedeau asat ceva gen gelozie , dar nu era asa. Michael devenise pentru mine, ceva mai mult decat un prieten, devenise un frate, un fel de far calauzitor, si bine poate ca am luat-o un pic razna cu asta, dar asta era adevarul. Cred ca nu puteam suporta sa-l vad trist sau ranit. Ma simteam chiar bine cand il vedeam zambit si fericit alaturi de anumite persoane.

- Salut, spun asezandu-ma la masa lor. Intre timp venise si Michael cu berile.
- Si hey Joy, nu ai de gand sa ma prezinti prietenilor tai?
- El e Dorian, spun aratand spre el, si celalalt ... Nu cred ca am avut placerea.

- Nu-i nicio problema, spune Michael vesel, in timp ce eu-mi dadeam mental ochii peste cap si zambeam. In plus cat cat sunt mai multi cu atat mai bine nu Joy?
- Cum zici tu Mimi, spun un pic ironic.
- Mimi??? Ok Jesabella, o da stiati ca atunci cand era mic ai lui obisnuiau sa-l imbrace ...
- Okkkk, prea multe informatii spun punandu-i mana peste gura, incat tot ce scotea erau doar niste molfaieli. In timp ce el se tot chinuia sa-mi ai mainile sa poate vorbi, un zambet sincer mi s-a infiripat pe buze.
- Haaa, credeam ca numai scap. Apropo eu sunt Michael, prietenul lui Josh. Si nu. chiar stiti cat de greu e sa-l scot in oras??? spune aratand spre mine. Serios aproape ca trebuie sa-l amenint ca sa-l pot scoate afara.

-Cine, noi ??? Da suntem nedespartiti de la nastere, serios ai nostri trebuiau sa ne desparta cu forta. O da mai tii minte acea zi cand nu vroiai sa pleci de la noi si pur si simplu te-ai prins de tocul usii ca o pisica??? Doamne... a fost una de pomina spune razand.
- O da, dar cel putin nu asa cand tu te-ai ascuns in sifonier de te-au cautat ai tai inebuniti. Stii unde era?, spun razand . Era infasurat intr-un palton de-al tatei si nu zicea nimic. Cand a deschis mama usa sifonierului si a vazut ceva miscandu-se era sa faca infarct.

-In concluzie, zice Michael inca razand, sunt prieteni buni de mici, hey sunt aproape fratii, zice dandu-mi un ghiont.

Incea sa ma doara burta de la atata ras, incat mai aveam putin si jur ca scoteam berea pe nas. Doamen, uitasem cat de comice erau iesirle cu el, sau mai ales cat de bine ne simteam amandoi.

Telefonul lui Michael a inceput deodata sa taraie necontenit. Daca nu avea de gand sa raspunda, cred ca mai aveam putin si-l bagam pe gat.

-O hey, scuze trebuie sa plec, spune. Mi-a facut placere sa va cunosc. Si hey Josh, mai vorbim spune plecand.
-Da sigur, spun zambindu-i. Asa abandoneaza-ma, lasa ca te fac eu sa te revansezi... zic razand.

Dupa ce mica mea stare de euforie mi-a trecut mi-am dat seama, ca ramasesem doar eu si Dorian la masa. Grozav, nici ca se putea mai rau de atat. Speram doar sa nu aduca in discutie tot acel episod dintre noi, deoarece nu cred ca as fi stiut ce sa raspund.

De ce trebuia sa aduca vorba tocmai acum. Simteam cum mi se inroseau deja urechile si nu doar pentru ca era cald in bar sau ceva. Scuzele nu erau lucrul meu forte si mai mereu ma impleticeam in ele cand trebuia sa le ofer cuiva care conta intr-un fel pentru mine. Eu unul nu-l vedeam ca pe un fuck buddy si deja imi venea sa-mi au cateva palme pentru ca ma comportasem asa cu el.

Mi-am lasat capul in jos pe masa si mi l-am curpins cu mainele sa nu vada cat de rosu devenisem, poate riscam sa fiu considerat un nesimtit, dar mai bine asta decat sa-l las sa ma vada inrosindu-ma ca o tipa.

-Scuze, spun un pic cam tare, si la auzul vocii mele m-am inrosit mai rau daca asa ceva era posibil.

Mda, acum incepuse sa ma ia si peste picior, dar presupun ca meritam dupa ce facusem. Avea sa-mi fie invatatura de minte sa nu incerc sa ma mai urc pe tot ce misca de-acum incolo, nu toate aveau sa iasa bine. Am inspirat adanc de cateva ori si deja simteam cum incepea sa mi se duca roseata.

- Uite imi pare rau. Scuze ca am incercat sa sar pe tine, si probabil am meritat ultima replica. Deci suntem cool??? spun intinzand mana.

Speram sa ingropam asa zisa cecure a raboiului si sa formam o prietenie sau cel putin o relatie cordiala. Ultimul lucur de care aveam acum nevoie era sa sarim unul la gatul altuia ca niste tate.